HEPATITA

Hepatita acuta virala este o boala infectioasa care evolueaza cu o perioada preicterica: astenie, febra, dureri articulare si musculare, tulburari digestive ca inapetenta, greturi, varsaturi, dureri epigastrice si abdominale difuze, fenomene ce fac ca boala īn aceasta faza sa fie uneori mai greau de diagnosticat.
Ea rearezinta una dintre cele mai grave probleme de sanatate publica, din cauza potentialului important de cronicizare.
Orice amīnare a prezentarii bolnavului la doctor īn vederea spitalizarii duce la scaderea capacitatii functionale a celulelor hepatice si la aparitia primelor leziuni.
Pentru asigurarea functiilor normale a celulelor si prevenirea distrugerii lor īn cazul prelungirii si accentuarii starii de hipoxie (reducerea nivelului de oxigen sub limitele normale) si staza biliara, se recomanda administrarea, chiar din primele zile de boala, de plante cu actiune colagog-coleretica (colagog = facliteaza evacuarea bilei prin stimularea contractiilor veziculei biliare; coleretic = stimuleaza secretiile celulei hepatice, fluidificīnd si marind volumul bilei secretate).
Īntre masurile de profilaxie, o atentie deosebita trebuie sa se dea cresterii rezistentei generale a organismului, un rol important revenind alimentatiei, din care sa nu lipseasca fructele si legumele proaspete, sursa importanta de vitamine, factor de rezistenta antiinfectioasa.
Exista doua tipuri de hepatite epidemice: cea transmisa pe cale alimentara (hepatita de tip A) si pe cea parenterala (tip B). Cea mai grava forma este cea cauzata de virusul hepatitei B, boala cu transmitere preponderent parenterala (prin transfuzii de sīnge infectat cu virus B, prin injectii sau manevre stomatologice cu instrumentar insuficient sterilizat, etc.). gravitatea bolii decurge īn special din tendinta catre ciroza hepatica.
Īn toate formele de hepatita internarea īn spitalul de boli infectioase este obligatorie. Regimul alimentar joaca un rol important, ca si repausul fizic si psihic.
Printre speciile de plante utile pentru ectiunea lor antihepatotoxica, īn prim-plan se situaeza armurariul. El contine substante care asigura protectia membranei celulelor hepatice, stimuleaza refacerea celulelor lezate. Se face infuzie din 1- 1,5 lingurite de fructe proaspat macinate (emintele macinate se oxideaza foarte repede, devenind toxice. Odata macinate, se pastreaza la frigider, dar nu mai mult de 48 de ore) la o cana cu apa. Se beau 2 cani de infuzie pe zi: prima, dimineata, īnainte de micul dejun, dupa care bolnavul va sta īn pat, culcat pe partea dreapta, timp de 20 de minute; a doua cana se va bea īn doua reprize, dupa mesele principale. Cura este eficienta daca este urmata timp de 2 saptamīni.
Efecte secundare nedorite se pot semnala la hipertensivi sau la cei care nu tolereaza acest tratament cu armurariu. De aceea, tratamentul trebuie individualizat.
Alte plante care stimuleaza functia hepatica sīnt: cimbrisorul, cimbrul de gradina (infuzie dintr-o lingurita de planta la o cana cu apa; se beau 2 cani pe zi, dupa mesele principale), schinelul (infuzie dintr-o lingurita de planta la o cana cu apa; se bea cīte o jumatate de cana de 2-3 ori pe zi, cīnd nu se iau alte plante), sunatoarea sau pojranita (2-3 cani pe zi de infuzie preparata din 1-2 lingurite la o cana cu apa), coada soricelului, musetelul (1-2 cani de infuzie din 1-2 lingurite la o cana cu apa).
Se poate lua si cīte o lingurita de ulei de pojarnita, dupa mesele principale.
Rostopasca este eficace, dar daca se depaseste doza prescrisa, devine toxica (contine alcaloizi care, īn cantitate mare, devin toxici). Din rostopasca se face infuzie (o jumatate de lingurita de planta la o cana cu apa). Din care se beau cīte 2 linguri, la interval de 3 ore. Tratamentul dureaza maximum 7 zile, dupa care se face o pauza de o saptamīna.
Rezultate bune se obtin cu urmatoarea formula: sunatoare (2,5 parti), rostopasca (1 parte), flori de coada-soricelului (1,5 parti), cimbrisor (2,5 parti), sulfina (2,5 parti). Se face infuzie: o lingura de amestec la o cana cu apa; se beau 2 cani pe zi, caldute si īndulcite cu miere.
Anghinarea este o planta care intervine direct asupra celulelor hepatice pe care le tonifica si le īntareste functia antitoxica. Nu este recomandata celor bolnavi de guta, artrita sau cu afectiuni urinare.
Se poate face amestec īn parti egale de frunze de anghinare si frunze de papadie. Din acest amestec se iau 3-4 linguri la 1 litru de apa, facīndu-se infuzie. Se beau īn fiecare zi cīte 100-150 ml de infuzie, cu 10-15 minute īnainte de fiecare masa.
La copii, cantitatea de ceaiuri se administreaza īn functie de vīrsta si greutate corporala.
Compozitia unui ceai hepatic, raportul cantitativ dintre plantele continute, modul si timpul de administrare se poate modifica īn functie de starea fiecarui bolnav īn parte, de forma si stadiul evolutiv al hepatitei, de starea generala a organismului, de bolile asociate. De exemplu, plantele puternic amare, ce stimuleaza secretia gastrica, cum ar fi anghinarea, nu este suportat de cei bolnavi de gastrita hiperacida sau ulcer gastroduodenal. La formula de ceai hepatic (armurariu, sunatoare, frunze de papadie, rostopasca, cicoare) se adauga plante de protectie gastrica, epitalizanta si cicatrizanta, cum sīnt radacina de tataneasa, galbenele, radacina de lemn dulce, musetel. Ceaiurile medicinale se asociaza de obicei tratamentului prescris de medicul care are īn supraveghere bolnavul si numai cu avizul sau.
Alimetele interzise celor bolnavi de hepatita sīnt: carnea de orice fel (mai putin carnea de pui si peste slab), leguminoasele uscate sau cele cu celuloza tare, nuci, aluaturi dulciuri, zahar, condimentele iuti, alcoolul, cafeaua, alimetele prajite. Varza, guliile I castravetii se pot consuma numai sub forma de sucuri.
Se recomanda cura de afine: consumarea zilnic a 300-500 g de fructe proaspete sau a 100 g de fructe uscate. Fructele de agris, consumate ca atare sau sub forma de suc, srtimuleaza functie hepatica. Sucul de cartof crud (cīte o jumatate de pahar, de 3 ori pe zi) este de asemenea recomandabil.
Infuzia din muguri de alun (1-2 lingurite de muguri la 200 ml de apa clocotita) tonifiaza parenchimul hepatic.
Sucul preparat din: asmatui, cicoare, laptuca si papadie (īn parti egale) se va bea 100-120 ml zilnic, īmpotriva colicilor hepatice.
Sucul de catina alba si sucul de lamīie sīnt remedii foarte bune. Se poate face infuzie din 2 linguri de fructe zdrobite de catina alba la o jumatate de litru de apa clocotita, se lasa acoperit 30 de minute, apoi se bea pe parcursul unei zile.
Se recomanda consumul de grīu īncoltit trecut prin masina de tocat, amestecat cu ulei de masline si putina miere.
Sucul de grepfrut (3 pahare pe zi, īnainte de mese), īndulcit cu putina miere este drenor hepatic.
Ca mic dejun, se pot consuma fructe de gutui sub forma de salata, date pe razatoare si amestecate cu mere, morcov si miere. Merele nu trebuie sa lipseasca īn nici o zi.
Tincturile din flori de siminoc (cīte 10 picaturi, de 3 ori pe zi) si din pelin (cīte 20 de picaturi, de 3 ori pe zi) constituie, de asemenea, remedii ale bolilor hepatice.
Din radacinile de urzica recoltate toamna sau primavara, se face o tinctura din care se iau cīte 20 de picaturi, de 3 ori pe zi. O hepatita epidemica prost tratata, consumul de alcool, stresul, alimentatia defectuoasa pot cauza un proces inflamator cronic al ficatului - hepatita cronica, manifestata prin oboseala, greturi, dureri de ficat, cefalee, insomnie, icter, agitatie, pierderi de sīnge pe nas sau gingii. Se recomanda, īn acest caz, un regim blīnd de dezintoxicare alimentara (sucuri de legume si fructe, lamīie, decocturi de cereale).
Īn afara de remediile amintite la hepatita epidemica acuta si care sīnt valabile si īn cazul hepatitei cronice, mai amintim:
- tinctura din radacina de angelica, cīte 15 picaturi, de 3 ori pe zi (recomandata bolnavilor cu astenie psiho-fizica);
- suc de cirese (reglator hepatic, contribuie la regenerarea tesuturilor);
- coacaze albe si rosii, consumate sub forma de suc;
- infuzie din frunze de fragi;
- consumul de lamīie si de miere;
- infuzie de levantica (1-2 lingurite la cana);
- decoct din lichen de piatra: 1 lingurita la o cana cu apa, la care se adauga un vīrf de cutit de bicarbonat de sodiu, cīnd este caldut (la 40 grade Celsius);
- ulei de masline (1-2 linguri, luate dimineata, pe stomacul gol) la care se adauga suc de lamīie;
- cura de suc de morcovi;
- suc de pepene verde;
- polen, cīte 20 g īn fiecare dimineata, pe stomacul gol;
- must de struguri, nefermentat (struguri storsi proaspat);
- cataplasme de foi de varza aplicate pe zona ficatului;
- consumul de tulpini proaspete de papadie, īn stare cruda.
Nu īn ultimul rīnd, amintim de pedicuta care s-a dovedit eficienta īn hepatite si chiar tumori maligne ale ficatului. O lingurita rasa de pedicuta maruntita se opareste cu un sfert de litru de apa clocotita. Dupa ce se raceste putin, se bea 1 ceasca pe zi, dimineata, pe stomacul gol.

Profesor Nicolae Coriciuc