Misterele Vaii Mortii din Siberia

Rapoarte ale unor martori oculari referitoare la distrugerea de meteoriti deasupra Siberiei in anii 1984 si 2002 de catre „sfere exterminatoare” acorda un credit suplimentar descrierilor exploziilor din Tunguska din anul 1908 si legendelor antice.

Rezumatul primelor trei parti
In data de 30 iunie 2008 va avea loc aniversarea a o suta de ani de la una dintre cele mai misterioase catastrofe planetare petrecute vreodata: explozia in Siberia a unui corp provenit din spatiu, in apropiere de bazinul raului Tunguska. Este greu de crezut ca in secolul trecut a mai existat vreun fenomen comparabil cu acesta. Forta totala a exploziei a depasit puterea combinata a bombelor de la Hiroshima si Nagasaki de 2.000 de ori! Efectele exploziei au fost vazute sau auzite pe o arie de aproape un milion de kilometri patrati, iar centrul seismografic din Irkutsk, situat la aproape 900 km, a inregistrat oscilatii ce corespundeau cu un cutremur de 4-5 grade pe scara Richter.
Dupa sistematizarea unei foarte mari cantitati de date stiintifice si rapoarte provenite de la diferiti martori, cercetatorii din cadrul institutului au reusit sa determine cu exactitate cauza acestui fenomen atat de misterios. Ne-am decis prin urmare sa informam opinia publica asupra acestor fapte uimitoare, ce pot schimba complet modul nostru de raportare la lumea in care traim.
Obiectul ce a provocat aceasta gigantica explozie a fost un meteorit, dar un meteorit ce a fost distrus de un „proiectil” lansat de catre o instalatie materiala. Dovezile si martorii oculari sugereaza ca meteoritul din Tunguska din anul 1908 a fost distrus de catre „sfere exterminatoare” constituite din plasma.
Cu mult timp in urma, cineva a construit in locul numit „Valea Mortii” o instalatie complexa ce functioneaza si in zilele noastre. Este vorba despre o tehnologie ce depaseste cu mult nivelul nostru actual de dezvoltare.
Distrugerea sau deflectia meteoritului a fost realizata utilizand un anumit tip de formatiuni electromagnetice, ce aveau aspectul unor sfere luminoase, foarte stralucitoare. In esenta, acestea sunt asemanatoare cu fulgerele globulare, diferenta fiind aceea ca cel mai mare fulger globular cunoscut de catre stiinta moderna este de aproape doi metri, in timp ce sferele utilizate aveau dimensiuni gigantice, unele avand chiar saizeci de metri in diametru!
Zborul acestor „sfere exterminatoare” a fost observat in anul 1908 de catre mii de oameni din Siberiei, ceea ce a facut ca unii dintre martorii evenimentului de la Tunguska sa atribuie intreaga situatie aparitiei unei serii de fulgere globulare imense.
Sferele exterminatoare se pare ca sunt produse de catre un generator localizat la mare adancime in pamant. Acest loc este asociat cu o arie geofizica distincta – asa numita „anomalie magnetica est-siberiana”. Publicatia periodica Tekhnika Molodiozhi (nr. 1 / 1984) o descrie ca pe o „super-anomalie magnetica, a carei sursa se gaseste la o adancime egala cu jumatate din raza Pamantului”. Cu alte cuvinte, generatorul energetic al complexului isi extrage energia chiar din interiorul Pamantului si se pare ca este, intr-o anumita masura, una din cauzele acestei anomalii.
Investigatiile efectuate ulterior au demonstrat ca, in trecut, in aceste zone au avut loc mai multe astfel de explozii. In Siberia de Nord, in bazinul raului Viliuy, se gaseste o zona greu accesibila ce poarta urmele unor explozii nucleare devastatoare ce au avut loc acum opt sute de ani, eveniment ce a dus la distrugerea unor mari suprafete de padure si a raspandit fragmente de piatra pe o suprafata de sute de kilometri patrati. De-a lungul acestei zone se gasesc distribuite o serie de structuri metalice misterioase, unele localizate adanc sub pamant. Locuitorii din acele zone au descris in amanunt aceste obiecte metalice de dimensiuni mari, pe care le-au si desenat ulterior. Numele antic al acestei zone este Uliuiu Cherkechekh, care in traducere libera inseamna „Valea Mortii”.
In cercetarile intreprinse s-a descoperit un set de texte antice cu o vechime de peste 4.000 ani, numite Echutin Apposs Alanhor, ce vorbesc pe larg despre cataclismele petrecute in aceste locuri si descriu „instalatia” in termeni aproape stiintifici.
Legendele yakute contin multe referiri la explozii, trombe arzatoare si sfere luminoase ce se ridicau in aer. Toate aceste fenomene erau intr-un fel sau altul asociate cu misterioasele constructii din metal ce se gasesc raspandite in „Valea Mortii”. Unele dintre ele sunt circulare, de dimensiuni mari, adevarate „case din fier”, fara geamuri si usi, ci doar o „mare deschizatura” in partea superioara a cupolei. Unele dintre ele s-au scufundat aproape complet in pamant, la suprafata ramanand vizibila doar o mica protuberanta.
Cu mult timp in urma, au existat vanatori locali care au dormit in aceste camere. Imediat dupa aceasta au inceput sa se simta foarte rau, iar cei care au petrecut mai multe zile la rand in acele locuri au murit dupa un scurt timp. Yakutii spuneau ca aceste locuri erau „foarte rele si cel mai bine este sa nu mergi acolo”. Locatia acestor constructii era cunoscuta doar de catre batranii care in tinerete au fost vanatori si au vizitat des acele zone. Deoarece descendentii lor au adoptat un mod de viata mai stabil, aceasta cunoastere din trecut s-a pierdut, la aceasta contribuind si suprafata imensa a zonei in cauza – peste 100.000 km2.
Martori care nu se cunosteau deloc intre ei au descris misterioasele constructii exact in acelasi fel. Stranii sunt si capacele metalice emisferice care acopera ceva necunoscut, raspandite in intrega zona. Legendele yakute afirma ca misterioasele sfere stralucitoare erau produse de catre „o deschizatura din care iesea fum si foc”, prevazuta cu „un capac din otel ce se inchidea cu zgomot”.
Ultima data cand instalatia s-a activat, distrugand un meteorit ce intrase in atmosfera terestra, a fost la data de 24/25 septembrie 2002. Armata americana a inregistrat si ea aceasta explozie, cu ajutorul satelitilor militari.
In „Valea Mortii” s-a observat o crestere a nivelului de radiatii la anumite intervale de timp – fenomen pe care specialistii nu au reusit sa il explice de-a lungul timpului. In timpul conflictului din Yugoslavia am observat de asemenea o crestere a emisiei de energie generata de instalatie. Desi pare incredibil, s-a determinat ca aceasta reactioneaza la miscarile sociale si la diferitele conflicte ce au loc la nivel planetar.
Analizele medicale efectuate au evidentiat ca majoritatea oamenilor si animalelor din aceasta zona sufera de afectiuni datorate radiatiilor.
Un alt aspect important legat de explozia din Tunguska este ca toate animalele au parasit regiunea, cu aproximativ doua luni inainte de explozie, probabil datorita activarii instalatiei ce se pregatea de intampinarea meteoritului.

Microsferule provenite de la explozia din Tunguska
Compozitia chimica a microsferulelor gasite in turba de la locul dezastrului conduce indirect in acelasi sens. Acestea nu sunt obisnuite pentru meteoriti si sunt bogate in special in elemente alcaline. Gandindu-ne asupra mecanismului prin care actioneaza sferelele exterminatoare, putem presupune ca acestea se ataseaza de meteoritul aflat in zbor cu ajutorul puternicei lor incarcaturi electromagnetice si ii modifica traiectoria, astfel incat acesta este deviat in afara atmosferei terestre. In situatia in care traiectoria meteoritului era astfel incat facea imposibila deflectia, sferele exterminatoare distrugeau pur si simplu fragmentele de roca, topind efectiv substanta meteoritului, care se solidifica ulterior in sferule minuscule.
Numeroase mostre de sol prelevate de la diferite distante fata de locul dezastrului prezentau in compozitia lor sferule de magnetit, care contineau pana la 10% nichel, fapt care sprijina ipoteza provenientei din spatiu a acestora. Pe langa magnetit s-au descoperit de asemenea si sfere din silicat. Dimensiunile acestora erau cuprinse intre 5 si 400 de microni. Particulele de magnetit prezentau o mare varietate de forme si suprafete cu diferite caracteristici. Pe langa formatiunile predominant sferice, se puteau gasi de asemenea si particule ce aveau forma unor stropi, rezultate din topirea substantei meteoritice sub influenta temperaturilor colosale produse de actiunea sferelor exterminatoare. Anumite sferule aveau o suprafata stralucitoare; altele aveau o suprafata mata, cenusie si uneori chiar cu pori fini, aspecte datorate in parte vaporizarii substantei meteoritului intr-un moment in care aceasta era inca vascoasa. Deseori sferele prezinta cavitati cu un aspect asemanator unei zguri. Uneori putem gasi conglomerate de sfere de magnetit si silicat, ceea ce arata ca acestea s-au format in acelasi timp, fiind o dovada a compozitiei complexe a meteoritului din Tunguska, meteorit asociat cu geneza acestor sferule.
Cercetarile realizate intre anii 1961 si 1962 au stabilit ca exista un anumit model in distributia acestor sferule pe suprafata solului. Cea mai mare concentrare a lor a fost descoperita pe o fasie de 50-60 km latime, extinzandu-se spre nord-vest de epicentrul exploziei meteoritului si care poate fi urmarita pe mai mult de 250 km.
In zona dezastrului, pe o suprafata cu o raza de aproximativ 130 km, cu centrul situat in regiunea Kulik, se pot identifica trei zone cu turba imbogatita cu microsferule. Prima zona, cu o forma de secera, se curbeaza in jurul epicentrului. A doua zona reflecta miscarea bolidului in regiunea zonelor 4 si 5, spre est si nord-est de regiunea Kulik, in partea superioara a zonei sudice a fluviului Chunia si coincide astfel cu inceputul dezintegrarii meteoritului. A treia zona, cu dimensiuni foarte mari si forma neregulata, este localizata exact in regiunea craterului Voronov. Nu este o coincidenta faptul ca microsferulele din aceasta zona prezinta anumite particularitati in structura si formarea lor, fapt care le face diferite fata de cele din alte zone, deoarece distrugerea meteoritului a avut loc direct in pamant si astfel solul s-a amestecat cu materia meteoritica in timpul vaporizarii.
Bolidul a fost complet vaporizat de catre explozie, iar produsele acestui proces au fost dispersate sub forma unor sfere extrem de fine pe o suprafata de 15.000 km2. Masa totala a acestora este estimata la aproximativ 10 tone. Acesta este motivul pentru care toate expeditiile realizate in regiunea exploziei nu au gasit nimic din meteorit, cu exceptia unui praf, format din sferule de silicat si magnetit, pe care suflul exploziei l-a raspandit pe intreg Pamantul.
Vechea legenda epica Olonkho povesteste ca, la cateva decenii dupa zborul lui Niurgun Bootur, Kiun Erbiie („mesagerul aerian stralucitor”) a urcat in vazduh, anuntand aparitia lui Uot Usumu Tong Duurai. Aceasta sugereaza ca explozia de la Tunguska este identificata cu Niurgun Bootur.

Misterele Vaii Mortii din Siberia

Explozia de la Chulym din 1984
Deceniile au trecut, iar apoi, pe data de 24 februarie 1984, un meteorit a traversat cerul Siberiei de Vest si de Est la o inaltime de aproximativ 100 km, urmand cu exactitate traiectoria obiectului tungusk din anul 1908. In acel moment, pasagerii unui autobuz situat intr-o zona inalta a soselei Mirny au observat departe spre nord un „stalp subtire de foc”, care s-a extins de la sol catre cer, incepand apoi sa treaca prin diferite metamorfoze geometrice. Aparitia de culoare rosie a durat cateva minute.
Pescarii din zona fluviului Chona au observat ridicarea in aer dinspre dealurile din nord (zona „Vaii Mortii”) a doua sfere enorme stralucitoare care au accelerat gradat, s-au inaltat pe verticala si au disparut in spatele norilor. Intregul eveniment a durat cateva minute, dupa aceasta norii continuand sa straluceasca pentru un timp. Apoi, fara a atinge pamantul, bolidul a explodat intr-o ploaie de scantei in zona fluviului Chulym.
O expeditie trimisa in acea zona nu a descoperit – la fel ca in cazul evenimentului tungusk – nici o urma de material meteoritic, cu exceptia sferulelor de silicat si magnetit. Nu s-a descoperit nici o dezradacinare pe scara mare a copacilor, deoarece explozia a avut loc la mare inaltime.
Conform tuturor aparentelor, acesta a fost Kiun Erbiie, vestitorul lui Uot Usumu Tong Duurai, astfel incat la inceputul noului mileniu cercetatorii erau cuprinsi de febra asteptarilor.

Meteoritul de la Vitim din anul 2002
Daca ar fi sa dam crezare vechilor legende, aparitia lui Uot Usumu Tong Duurai este intotdeauna insotita de distrugeri teribile. Mai multe expeditii catre Valea Mortii, planuite a se desfasura la sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul acestui secol, au fost amanate de mai multe ori datorita rapoartelor din Siberia referitoare la animale care migrau departe de destinatiile lor obisnuite. Cercetatorii au privit acest exod al faunei ca pe un indiciu clar al intrarii generatorului energetic al complexului intr-o alta faza activa.
Evenimentul pe care cercetatorii il asteptau si de care totodata se si temeau, datorita previziunii neplacute din Olonkho, s-a petrecut in septembrie 2002. Primul raport referitor la zborul unui corp spatial a sosit din partea armatei americane. Pe baza datelor primite de la un satelit militar, US Department of Defense a anuntat ca un meteorit de mari dimensiuni a cazut in zona Bodaibo a regiunii Irkutsk din Rusia. Satelitul a inregistrat aparitia unui obiect stralucitor la o altitudine de 62 de kilometri, deplasandu-se la un unghi de 32o fata de orizont. Observatiile au continuat pana in momentul in care a avut loc o explozie puternica la o inaltime de 30 km. Calculele preliminare au estimat ca puterea exploziei a fost echivalenta cu aceea a doua sute de tone de TNT.
Primele interviuri ale martorilor exploziei meteoritului de la Vitim au scos in evidenta existenta unei asemanari cu evenimentul de la Tunguska, din punctul de vedere al fazelor de desfasurare. In ciuda faptului ca noaptea dinspre 24 spre 25 septembrie 2002 a fost ploioasa si cerul acoperit cu nori in proportie de 10%, marginea de jos a norilor fiind situata la o inaltimea de 1.100-1.200 m, nu a existat nici o dificultate in stabilirea succesiunii evenimentelor, recunoscandu-se asemanarea evidenta cu evenimentul de la Tunguska.
In acest caz totul s-a petrecut conform modelului deja familiar si a inceput cu exodul faunei. Vanatorii chestionati au relatat ca animalele au parasit zona cu putin timp inainte de explozia de la Vitim.
Cu treizeci de minute inainte de explozie, complexul energetic a inceput sa intre in faza sa cea mai activa. Merita mentionat faptul ca un martor a observat ca, aproximativ cu o jumatate de ora inainte de explozie, cainele sau a devenit agitat si a inceput sa scheaune!

Coloana de energie si lumina rosie
Cu cateva minute inainte de prima explozie, complexul a inceput sa reverse „sferele exterminatoare”. Iata relatarile unor martori oculari.
Yevgeny Yarygin a fost de serviciu la centrul de distributie a electricitatii din localitatea Muskovit:
„...Eram de serviciu in camera in care se afla tabloul de comanda, camera ale carei geamuri sunt orientate spre sud. Vremea era noroasa, ploioasa si burnita. Stateam jos si cantam. Afara a aparut o lumina. Se vedeau si umbre. Lumina venea dinspre geam. Puteam vedea prin fereastra o lumina stralucitoare emisferica incepand sa se ridice din spatele dealurilor dinspre sud-est [cu un relevment de aproximativ 160o-170o; V.U.]. Lumina era alba, semanand cu cea a unui aparat de sudura. Lumina alba parea sa se ridice, iar in urma ei lumina isi schimba culoarea in rosu si maro [o coloana rosie a fost vazuta de catre pasagerii unui autobuz inainte de explozia de la Chulym si de catre martorii oculari ai exploziei de la Tunguska; V.U.]. Deasupra emisferei in ascensiune erau vizibile mici „raze”. Stralucirea s-a extins asupra intregului cer. Lumina era neschimbata, continua; nu se vedea nici un obiect zburator. Confluenta raului Yermikhi, deasupra careia se ridica sfera luminoasa, era luminata ca ziua. Apoi lumina a inceput sa se diminueze si a disparut. Totul a durat aproximativ zece secunde.
Am iesit si am mers spre debarcader, m-am indreptat spre gard si am deschis usa. Trecusera aproximativ treizeci de secunde de cand disparuse lumina. Apoi a urmat o explozie puternica, un zgomot foarte ascutit. Iti facea urechile sa tiuie si chiar ti se inmuiau genunchii. In cladiri a cazut tencuiala. Totul s-a zguduit puternic. A fost o singura explozie. Era ora doua si sapte minute. Inainte de aparitia globului luminos s-a auzit un zgomot indepartat – asemanator unui vuiet de avion [martorii exploziei de la Tunguska au comparat acest zgomot cu cel al unui obuz de 7,62 mm aflat in zbor – V.U.]. Sunetul venea din aceiasi directie cu lumina, dar explozia a venit din directia opusa, adica din directia spre care se indreptase lumina. Am auzit ca cineva statea in casa intr-un fotoliu si acesta s-a miscat sub el...”
Victor Vadeshin, interpelat prin telefon in data de 22 octombrie 2002, a declarat:
„...Am fost de serviciu in noaptea aceea, in port. A suflat un vant puternic si in acelasi timp s-a ivit pe cer o lumina puternica. Era alba, cu o nuanta verzuie, luminoasa ca scanteia produsa de un aparat de sudura sau ca un fulger, incat te dureau ochii daca o priveai. Exact in acel moment a aparut o sfera zburatoare stralucitoare. A zburat dincolo de orizont in directia lui Maximikhi...”
Vitaly Valiuk, care lucra la primaria din Bodaibo, a declarat:
„Era ora doua fara opt minute dimineata. Cerul era acoperit cu nori cumulus. Stateam si fumam. Brusc s-a produs un flash. Am crezut ca fulgera. Dar lumina a crescut in intensitate, ca si cum cineva ar fi aprins niste becuri unul dupa altul. Totul a devenit la fel de luminos ca ziua. Un obiect a zburat dinspre sud-vest spre nord-est... Nu puteam sa imi dau seama daca era o sfera sau nu. Emana in jur o stralucire turcoaz. Era probabil de dimensiunea discului lunar. Avea si o coada in spate – rosie ca scanteile de la un foc de tabara. Unghiul de picaj era de aproximativ 60o. Viteza obiectului era foarte mare. Dupa ce obiectul zburator a disparut, am avut timp sa imi termin tigara si 30 de secunde mai tarziu am auzit un bubuit, ca de la o explozie indepartata...”
Marina Kovaleva a relatat:
„Era ora doua fara cinci minute. Lumina era puternica. A durat cateva secunde, apoi totul a devenit roz, dupa care lumina s-a facut tot mai inchisa la culoare, pana ce a ajuns rosiatica. Apoi a aparut un huruit. Aveai impresia, ei bine, nu stiu, ca venea de sub pamant, nu se auzea clar, ci nedeslusit [un huruit subteran ce provenea de la complexul aflat in functiune a fost auzit si de martorii exploziei de la Tunguska, care l-au comparat cu zgomotul rotilor de tren – V.U.]. Dupa huruit, geamurile de la fereastra au zanganit...”
Lumina a fost vizibila in localitatile Kropotkin si Mama, localizate la aproximativ 140 km de o parte si de alta a locului unde se presupune ca s-a prabusit bolidul. Unul dintre martori a afirmat:
„Deodata cainele meu a inceput sa chelalaie, fara nici un motiv aparent. Brusc am auzit un zgomot ciudat – ca un fel de zumzait. Doua sau trei secunde mai tarziu s-a produs o strafulgerare – alba la inceput, apoi albastra, apoi rosie si din nou alba. Si apoi, trei minute mai tarziu, am auzit o explozie teribila. Toate vasele de portelan au cazut jos de pe masa...”
Cu doar 3 minute inainte de explozie, primul „exterminator” a fost plasat intr-o pozitie de asteptare, pentru o recunoastere finala inainte de atac. Obiectul detectat de catre satelitul militar american nu a fost un meteorit sau un bolid. Instrumentele sale au inregistrat zborul primului „exterminator”, atunci cand acesta a plonjat pentru a intercepta meteoritul Vitim, care isi trage numele de la locul deasupra caruia a explodat. Un flash orbitor a luminat taigaua pentru cateva momente, cu o lumina intensa, ca lumina zilei, dupa care a urmat o explozie atat de puternica incat unda de soc, provenita de la o altitudine de 32 km, a lasat fara geamuri toate locuintele aflate la zeci de kilometri in jur.
Cercetatorii care s-au deplasat la locul exploziei, conform indicatiilor satelitului american, au gasit pe drum pini cu varfurile si ramurile smulse. Totusi, in momentul in care instrumentele le-au indicat ca au ajuns la destinatie, nu au putut descoperi nici un crater meteoritic si nici macar ceva asemanator. Nu au existat dezradacinari de copaci la scara mare la locul exploziei, deoarece prima explozie a avut loc la o inaltime mult mai mare decat cea de la Tunguska, reusind astfel sa devieze cu succes meteoritul departe de zonele populate. Cu toate acestea, vanatorii Dmitry Sasun si Piotr Fiodorchuk au observat dezradacinari semnificative, in special pe varfurile dealurilor, la sud-est de locul vizitat de cercetatori.

Sferele exterminatoare in zbor
La fel ca in cazul evenimentului de la Tunguska, simultan cu producerea primei explozii, alte sfere au zburat spre acel loc din diferite directii. Exista o multime de martori ai acestui fapt. De exemplu, Sergei Khamidulin a afirmat:
„In noaptea de 24 septembrie pescuiam pe insulele Kuduminskye [cu 5-6 km mai jos de localitatea Mama pe raul Vitim]. Cerul era complet acoperit si ploua. Pescuiam impreuna cu sotia mea. Brusc totul a devenit luminos, la fel de luminos ca in timpul zilei. Apoi din nori a aparut un obiect. Parea ca zboara la o inaltime mica. Dadea o lumina asemanatoare cu aceea a unui aparat de sudura, insa era o lumina la care te puteai uita fara sa te doara ochii. Dimensiunea unghiulara a discului era mai mica decat cea a Lunii pline. Sfera se sfarama (imprastiind scantei). In timpul zborului am putut auzi un sunet (un fel de „fosnet”). Obiectul nu venea spre mine, dar a trecut pe aproape (catre sud). A zburat pe deasupra Vitimului si apoi a disparut in spatele unui munte, spre nord-est (relevmentul „punctului de plecare” era de aproximativ 30-40o). Lumina a disparut dupa ce obiectul a ajuns in spatele muntilor. Dupa un minut sau un minut si jumatate s-a auzit o bubuitura puternica, asemanatoare unui tunet, care a rasunat de doua ori. Nu a existat nici o unda de soc si nici o trepidatie.”

Martorul a desenat sfera zburatoare cu o coada in urma ei.
Valentina Leontyeva lucreaza ca paznic la intreprinderea de exploatare miniera a aurului „Lenzoloto” si a fost de serviciu in acea noapte. Ea a spus:
La ora doua a cazut ceva. Un corp de forma rotunda a traversat cerul. O coada se intindea in urma lui. M-am gandit: „Sa fie o stea?”, insa era mult prea mare pentru asa ceva. Dupa zece secunde s-a auzit o explozie, apoi inca una. Usa de la biroul meu s-a trantit...
Evenimentul de la Vitim a oferit o multime de dovezi ale naturii electromagnetice a sferelor „exterminatoare” si a efectului puternic pe care il au asupra mediului inconjurator.
In orasul Mama, in zona traiectoriei de zbor, s-a produs o cadere de tensiune in acea noapte. In momentul in care au aparut sferele „exterminatoare”, becurile s-au aprins brusc (slab – la jumatate din putere)! Explicatia pe care au dat-o specialistii in fizica a fost aceea ca „zborul obiectului a provocat o puternica perturbare in campul magnetic al Pamantului, aceasta ducand la aparitia unui curent electric intr-un circuit inchis”. In plus, pe obiectele ascutite a aparut descarcarea coronala cunoscuta ca focul Sf. Elm (mici sfere luminoase). Acest fenomen este de asemenea asociat cu modificari ale campului electric, dar de data aceasta in atmosfera.
Georgy Kaurtsev, unul dintre membrii personalului aeroportului din Mama, a raportat:
„...In acea noapte a fost o pana de curent. Asezarea a ramas fara curent electric. M-am trezit si am vazut afara o strafulgerare. Candelabrul, care era stins, a inceput sa lumineze la jumatate din intensitatea lui normala. Dupa 15-20 de secunde s-a declansat huruitul solului...”
Vera Semionova si Lidia Berezan, angajate in cadrul personalului de securitate al aeroportului, au iesit afara pe camp, la ora 1:50 a.m. si au observat lumini stralucind la varfurile stalpilor gardului din jurul statiei meteorologice. Lumina a stralucit pentru o secunda sau o secunda si jumatate. Localitatea Mama era intamplator situata la zeci de kilometri distanta fata de traiectoria de zbor a „sferei exterminatoare”.
Deoarece „sfera exterminatoare” era o structura electromagnetica puternica, ea a produs un sunet asemanator cu paraiturile produse de liniile de inalta tensiune. Multi martori si-au amintit ca in timp ce trecea bolidul au auzit un „zgomot”, „un bazait” sau un „fasait”. Nivelul energetic era atat de inalt incat a produs un efect electrofonic (generand un sunet perceptibil pe durata zborului) lasand in urma o coada de culoarea curcubeului, din care tasneau scantei.

Distrugerea meteoritului
Dupa prima lovitura, care a determinat modificarea cursului meteoritului departe de zonele locuite, celelalte „sfere exterminatoare” s-au apropiat si au inceput sa distruga in mod sistematic ramasitele intrusului provenit din spatiu. Acesta este motivul pentru care s-au auzit explozii provenite de la mai multe coliziuni.
Olga Ponomareva, operatoare la centrala telefonica, a observat:
„...Eram de serviciu. Tocmai ma intinsesem. La inceput s-a auzit un huruit; toate ferestrele au vibrat. Am crezut ca cineva incearca sa ma apeleze prin centrala telefonica. Am raspuns, „Da?” Nici un raspuns. Am intrebat „Cine este acolo?” Apoi a aparut lumina, ca in timpul zilei. Apoi a disparut. Iar ferestrele au continuat sa vibreze. Am crezut ca este un cutremur, insa atunci de ce era lumina? Cand a inceput trepidatia, era ora doua fara cinci minute. Lumina a durat cateva secunde, insa zgomotul mi s-a parut ca a mai continuat inca cinci minute. Am iesit sa vad cine ciocanea. Trepidatia continua inca. Se auzea un vuiet, ca cel al unui avion cu reactie.”
Prima data s-a auzit uruitul, apoi explozia. Aceasta inseamna ca intai a fost un zgomot, apoi o lumina (timp in care zgomotul continua), apoi a urmat explozia (la fel ca la Sosovo).
Yevgeny Chechikov a declarat:
„Ne petreceam noaptea pe rau... Cand a aparut lumina, a fost asa de infricosator incat ne-am aruncat la pamant. Apoi, in momentul in care lumina a disparut, am auzit sunetele unei explozii. Am auzit intai o explozie, apoi inca doua mai mici, mai silentioase, aproape fara nici o pauza intre ele…”
Sergei Chernyshev:
„Era ora doua sau trei dimineata. Nu dormeam, doar stateam intins. Strafulgerarea a durat aproximativ trei secunde – o lumina alba, atat de stralucitoare incat nu putea fi privita. [Mai tarziu a afirmat ca trecusera 8-10 secunde intre flash si zgomotul exploziei]. De la distanta, din spatele muntilor, s-a auzit un ecou triplu. Zidurile casei au trosnit. Sunetul a venit din directia Vitimsky. Au fost trei explozii…”
Alexander Sergy, seful administratiei din localitatea Vitimsky, in data de 26 octombrie 2002, cand a fost chestionat, a spus:
„Oamenii au vazut o sfera cu coada. Dimensiunea unghiulara a sferei era „mai mica decat cea a Lunii”. S-a auzit un sunet care a devenit tot mai intens – bland la inceput, apoi tot mai puternic, pana cand a devenit inspaimantator. Dupa strafulgerare s-a auzit un zgomot puternic, la 15-20 de secunde mai tarziu, poate chiar treizeci. Explozia a fost foarte puternica. Oamenii s-au gandit ca s-a produs un dezastru, desi sunt obisnuiti cu exploziile. Daca explozia a fost la o inaltime de 10 km, atunci a fost de minim cateva tone de TNT (intre patru si cinci tone), poate chiar mult mai mult. Este greu sa judeci echivalentul in TNT al unei explozii aeriene. Nu a fost doar o singura explozie, ci intre una si sase – in aer si pe pamant… O zguduitura sacadata a solului, intre doua si sase socuri, tot mai diminuate…”
Cat despre puterea exploziei, evaluarile preliminare au apreciat-o ca fiind intre trei si patru kilotone. Localnicii care lucrau in zone miniere in care se utilizau incarcaturi explozibile au declarat ca explozia a fost de o forta fara precedent. Explozia a putut fi resimtita pe o raza de cel putin 30-50 km fata de epicentru. Unda de soc a smuls pur si simplu partea de sus a copacilor si a lasat toate locuintele de pe o raza de zeci de kilometri fara geamuri la ferestre.
Ca si in cazurile Tunguska si Chulym, toate expeditiile care s-au organizat in regiunea Vitim nu au descoperit nimic, cu exceptia sferulelor de magnetit si silicat rezultate din distrugerea unui meteorit care probabil transporta microorganisme periculoase.
Multi martori au spus ca dupa zborul bolidului de la Vitim doua puncte mari stralucitoare s-au deplasat pe acelasi traseu ca si meteoritul. Timp de doua zile aceste „mici stele” au luminat noaptea taigaua, ca si cum ar fi cautat ceva. Acelasi lucru a fost raportat si de catre martorii incidentului de la Tunguska.
Multi oameni au spus ca dupa zborul bolidului, o lumina a fost vazuta pe cer timp de cateva zile, aceasta fiind rezultatul puternicei influente a „sferelor exterminatoare”.

Perturbari ale campului geomagnetic
Trebuie remarcat faptul ca o explozie atomica declansata la inaltime modifica conductibilitatea ionosferei. Aceasta duce inevitabil la aparitia unei perturbari in campul magnetic al Pamantului – un asa-numit efect geomagnetic.
Efectul geomagnetic al evenimentului de la Tunguska a fost descoperit in anul 1959 de catre patru cercetatori din Tomsk: G. F. Plekhanov, A. F. Kovalevsky, V. K. Zhuravlev si N. V. Vasilyev. Pe magnetograme vechi, din 30 iunie 1908, ei au descoperit urmele unei neobisnuite perturbari in campul geomagnetic.
Aceasta observatie sugereaza ca distrugerea meteoritului a cauzat o neobisnuita perturbare in campul geomagnetic, similara cu aceea a unei furtuni magnetice aparuta brusc, insa cu o durata neobisnuit de scurta.
Unul dintre cei mai batrani medici ai Regiunii Autonome Evenk, Dr. A. N. Deskov si-a amintit ca, dupa evenimentul de la Tunguska, au circulat prin Evenk zvonuri legate de anumite afectiuni. Cu toata incertitudinea situatiei, N. V. Vasilyev a observat ca: „in conditiile unei absente complete a medicilor si a oricarei ingrijiri medicale, se poate sa fi trecut complet neobservate cazurile izolate de imbolnaviri datorate radiatiilor”.
Exact din acest motiv, cei care cu mii de ani in urma au proiectat si construit instalatia din „Valea Mortii” folosesc o prima lovitura data la mare altitudine, tocmai pentru a transfera consecintele exploziei departe de zonele populate, astfel incat oamenii sa nu sufere.
Cine a construit instalatia din „Valea Mortii” din Yakutia si de ce?

Articol extras din The Nexus Magazine.

Sa auzim de bine !
Echipa naturist-life.ro