Mucegaiurile
de interior un pericol pentru sanatate
Mucegaiurile si micotoxinele produse de catre
acestea constituie o amenintare tot mai mare
la adresa sanatatii, fiind necesara adoptarea
pe scara larga a unor teste pentru detectarea
si diagnosticarea lor.
Introducere
In ultimii ani, atentia publicului s-a concentrat
tot mai mult asupra problemei reprezentate de
mucegaiuri, prezente atat in interiorul caselor
cat si al locurilor de munca si asupra pericolelor
pe care o prezinta expunerea la acestea. Aceasta
lucrare este prezentata de Academia Americana
de Medicina a Mediului (American Academy of
Environmental Medicine (AAEM)) si prezinta cunostintele
pe care le avem in prezent in privinta efectelor
adverse ale mucegaiului de interior.
Exista numeroase dovezi in literatura medicala
care confirma efectele negative pe care le are
aerul contaminat cu mucegai asupra sanatatii
oamenilor. Expunerea la aerul contaminat cu
mucegai de interior cauzeaza frecvent efecte
adverse asupra sanatatii umane provocand leziuni
si disfunctii ale multor organe si sisteme incluzand:
1) sistemul respirator, 2) sistemul nervos,
3) sistemul imunitar, 4) sistemul hematologic
si 5) piele. Mucegaiul de interior este de asemenea
o cauza comuna pentru infectiile sistemice ce
pun in pericol viata pacientilor cu un sistem
imunitar compromis.
Mucegaiurile sunt omniprezente in mediul interior
Ciupercile (sau mucegaiurile) sunt omniprezente
atat in mediul interior cat si in cel exterior.
Mucegaiurile sunt frecvent raspandite pe calea
aerului, prin spori. Pentru a putea creste,
mucegaiul si sporii de mucegai au nevoie de
umezeala si de o sursa de hrana precum celuloza
sau mancarea aflata in descompunere.1 Din moment
ce sporii de mucegai se umfla si cresc in prezenta
apei, ei se alungesc, formand niste protuberante
de forma unor baloane (hife) care secreta micotoxine
si enzime digestive. Ciuperca digereaza apoi
sursa de hrana pentru a-si sustine cresterea.
Aproximativ 100000 de specii de ciuperci au
fost deja identificate; de fapt, se estimeaza
ca ciupercile reprezinta un uimitor procent
de 25% din biomasa globala.2
Cercetari variate realizate in casele din America
de Nord si Europa au raportat ca mucegaiul vizibil
si/sau pagubele datorate apei au fost descoperite
in 23% pana la 98% din totalul caselor studiate.3–6
In prezent nu exista standarde oficiale pentru
concentratia de ciuperci de interior care se
propaga pe calea aerului. Totusi, un nivel al
ciupercilor de interior de peste 150 pana la
1.000 de unitati formatoare de colonii pe metru
cub de aer (cfu/m3) este considerat a fi suficient
pentru a cauza probleme de sanatate.4, 7–9 Numeroase
rapoarte au demonstrat ca aerul din interior
poate fi adeseori contaminat cu niveluri de
spori de mucegai mult peste 1000 cfu/m3. Cele
mai comune ciuperci de interior sunt Cladosporium,
Aspergillus si Penicillium. Speciile de Alternaria,
Stachybotrys, Rhizopus, Mucor, Wallemia, Trichoderma,
drojdii, Botrytis, Epicoccum si Fusarium sunt
deseori descoperite si in interior.
Prescrierile de ipoteci, procesele si cererile
de asigurari datorate problemelor cauzate de
mucegai sunt obisnuite.
In America se primesc aproximativ 50 de telefoane
pe saptamana de la asigurati a caror ipoteca
a casei urmeaza sa fie prescrisa din cauza problemelor
cu mucegaiul.18 In 2002, in tribunalele din
SUA se aflau pe rol aproximativ 10.000 de cazuri
legate de mucegai19, industria asigurarilor
platind in Texas peste 2 miliarde de dolari
numai in cazurile legate de acestea.
Simptome datorate mucegaiului
Multi pacienti au raportat aparitia a o multime
de efecte negative asupra sanatatii datorita
expunerilor la mucegai. Studii efectuate asupra
a mai mult de 1.600 de pacienti care sufereau
datorita expunerii la fungii au fost prezentate
la o intalnire in Dallas din 2003 (21st Annual
Symposium of Man and His Environment, Dallas,
Texas, iunie 200319–22). 21–25 Pentru a cita
cateva studii... Lieberman21 a examinat 48 de
pacienti expusi la mucegai care aveau urmatoarele
probleme de sanatate: 1) dureri musculare si/sau
de articulatii, 71%; 2) oboseala/slabiciune,
70%; 3) disfunctii neurocognitive, 67%; 4) sinuzite,
65%; 5) dureri de cap, 65%; 6) probleme gastrointestinale,
58%; 7) probleme de respiratie 54%; 8) anxietate/depresie/
iritabilitate, 54%; 9) probleme de vedere 42%;
10) senzatii de apasare in piept, 42%; 11) insomnie,
40%; 12) ameteala, 38%; 13) amorteala/furnicaturi,
35%; 14) laringita, 35%; 15) greata, 33%; 16)
eruptii pe piele, 27%; 17) tremuraturi, 25%;
si 18) palpitatii ale inimii, 21%. Studiul lui
Rea asupra a 150 de pacienti expusi la mucegaiul
de interior a identificat urmatoarele probleme
de sanatate: 1) oboseala, 100%; 2) rinita, 65%;
3) pierderi de memorie si alte probleme neuropsihiatrice,
46%; 4) probleme respiratorii, 40%; 5) fibromialgie,
29%; 6) colita mucoasa, 25%; 7) vasculita, 4.7%;
si 8) angioedem, 4.0%. Aceste rapoarte clinice
demonstreaza efectele adverse ale mucegaiului
raspandit pe calea aerului. Exista in prezent
numeroase dovezi in literatura medicala de specialitate,
ce arata ca expunerea la ciupercile de interior
raspandite pe calea aerului poate cauza numeroase
efecte adverse.
Mecanismele de actiune ale mucegaiurilor asupra
sanatatii
Ciupercile pot exercita efecte negative asupra
sanatatii prin intermediul a trei mecanisme:
1) infectie; 2) alergie si 3) toxicitate. Infectiile
grave provocate de ciuperci precum Candida,
Aspergillus si Pneumocystis sunt comune si cele
mai multe apar la pacientii cu un sistem imunitar
sever compromis.26–28
Ciupercile precum Candida, Histoplasmosis, Cryptococcus,
Blastomyces si Coccidioides pot afecta intern
persoanele cu o imunitate optima.29 Ciupercile
precum Trichophyton, Candida si Malasezia cauzeaza
de obicei infectii minore ale pielii la oamenii
cu un bun sistem imunitar.28 Cel putin 70 de
alergeni au fost pe larg clasificati dupa spori,
parti vegetative si particule mici din ciuperci
(0,3 microni si mai mici).30, 31 Alergiile provocate
de alergenii din ciuperci sunt foarte comune.
O revizuire a 17 studii a descoperit ca 6% –10%
din populatie si 15%–50% dintre cei cu o predispozitie
ereditara au prezentat o sensibilitate imediata
a pielii la ciuperci.32
Ciupercile produc o mare varietate de substante
chimice toxice numite micotoxine.1, 33, 34 Printre
micotoxinele comune se includ: 1) aflatoxinele:
substante carcinogene foarte puternice si hepatotoxinele
produse de unele specii de Aspergillus; 2) ochratoxinele:
nefrotoxice si carcinogene; produse de unele
specii de Aspergillus si Penicillium; 3) sterigmatocistina:
o substanta represiva pentru sistemul imunitar
si carcinogena pentru ficat produsa de specii
de Aspergillus, in special A.multicolor; si
4) trichothecenele: produse mai ales de specii
de Stachybotrys si Fusarium, si despre care
s-a raportat ca inhiba sinteza proteinelor si
cauzeaza hemoragii si varsaturi.
Ciupercile produc de asemenea beta-glucani care
au efecte imunologice.35 Mirosul mucegaiurilor
provine in special de la compusii organici volatili.36
Efectele adverse asupra oamenilor si animalelor
cauzate de alimentele contaminate cu micotoxina
au fost recunoscute inca de la inceputul secolului
al XX-lea.33, 37 Dar daca micotoxina ne afecteaza
doar atunci cand este inhalata, aceasta este
o intrebare al carei raspuns este inca dezbatut.38
In absenta unor studii controlate, efectuate
asupra unor subiecti umani expusi inhalarii
de micotoxina, numai cercetarile privind expunerea
controlata de animale si cele de epidemiologie
umana pot fi folosite. Studiile demonstreaza
ca semnificative cantitati de micotoxine (inclusiv
ochratoxina, sterigmatocistina si trichothecenele)
si spori de ciuperci care pot fi absorbiti pe
calea aerului.34, 37, 44, 45 sunt prezente in
praful de interior39–43.
Pacientii expusi la Stachybotrys de interior
au prezentat niveluri masurabile ale toxinei
hemoragice de stacilisin.46 Nivelurile de micotoxine
trichothecene din urina au fost semnificativ
mai mari la pacientii expusi la niveluri mari
de ciuperci de interior, in contrast cu un grup
de control care nu fusese expus la niveluri
ridicate de ciuperci de interior.47 Nivelurile
de ochratoxina din sange au fost gasite in mod
semnificativ mai ridicate la muncitorii din
industria alimentara expusi la ochratoxina raspandita
pe calea aerului fata de cei neexpusi.43
Aceste descoperiri demonstreaza in mod clar
ca inhalarea este modul de intrare in organism
a microtoxinelor.
Prelevarea probelor in cazul expunerii la mucegaiuri
Prelevarea probelor in cazul ciupercii de interior
este cel mai adesea facuta prin masurarea nivelurilor
de spori viabili (ce pot fi cultivati) sau totali
(viabili si ne-viabili) din aer.48, 49 Unele
metode de luare de probe viabile din aer, precum
esantionarile Andersen, colecteaza aer doar
pentru cateva minute.
Metoda prin care particulelor li se permite
sa se aseze pe un anumit suport este una putin
costisitoare si permite obtinerea unei masuri
semi-cantitative a nivelurilor de ciuperca de
interior raspandita pe calea aerului. Masuratorile
de spori viabili si neviabili din aer pot varia
considerabil in decursul unei perioade scurte
de timp, astfel ca prelevarea de probe din aer
pe parcursul catorva perioade de timp poate
fi necesara pentru a caracteriza precis nivelurile
de spori de ciuperca din aer.48, 49
Totusi, masuratorile de ciuperca din aer nu
iau in considerare contaminarea cu mucegaiul
care nu este prezent in aer, precum contaminarea
cu mucegai din praf sau de pe suprafete (uneori
vizibile cu ochiul liber) si cu micotoxinele
din aer, praf si de pe suprafete.48, 50 Astfel,
testarea prafului depus pentru a vedea nivelul
de ciuperci si micotoxine este deseori recomandata.48,
49
Pentru a se asigura o evaluare mai completa,
se recomanda adeseori ca masuratorile din aer
sa fie suplimentate de testarea mucegaiurilor
si micotoxinelor din praful deja depus sau din
aer.48, 49 Alte tehnici precum PCR (reactia
in lant a polimerazei), ELISA (incercarea de
legare a unui anticorp de o enzima) si masurarea
substantelor chimice organice volatile produse
de ciuperci, polizaharide, ergosterol si beta-glucani
poate de asemenea sa fie folositoare pentru
a testa mediile interioare de mucegaiuri si
de alergeni si micotoxinele lor.48 Pentru o
privire de ansamblu in legatura cu metodele
de luare de probe, va rugam sa consultati Pasanen48
si Macher.51 Pentru un ghid informativ privind
clasificarea, identificarea si biologia ciupercilor
comune de interior, vezi Samson.1 Exista cateva
ghiduri bune pentru prevenirea si remedierea
problemelor cauzate ciuperci de interior.
Expunerea la mucegaiul de interior si problemele
respiratorii
Multe studii epidemiologice au mentionat ca
expunerea la domiciliu la mucegaiuri si/sau
umezeala cronica poate creste incidenta si morbiditatea
asociate astmului/respiratiei dificile atat
la copii cat si la adulti.4–6, 54–67 Astmul
si starile legate de acesta sunt foarte comune
in SUA, cu o incidenta totala de aproximativ
5,4% la toate grupele de varsta si incidente
de pana la 27% la copiii din orase.68
Studiile pe copii cu o varsta de pana la sapte
ani au aratat ca expunerile de durata la ciuperci
au fost asociate cu o prezenta mai ridicata
a respiratiei dificile, a tusei si a bolilor
aparatului respirator.69, 70
Nivelurile mai ridicate ale beta-glucanului
de interior au fost asociate cu niveluri semnificativ
mai ridicate de senzatii de strangere a pieptului
si de dureri la nivelul articulatiilor.71 S-a
raportat ca expunerea profesionala la mucegai
a fost asociata cu niveluri semnificativ mai
ridicate de astm, sinuzita, piele si ochi iritati,
si oboseala cronica.72–76
Un studiu a descoperit ca pacientii expusi la
niveluri ridicate de ciuperci de interior aveau
o functie a plamanilor semnificativ mai scazuta
decat cei neexpusi.24 Concentratiile mai ridicate
de ciuperci din mediul exterior au fost considerate
ca avand legatura cu ratele mai ridicate de
mortalitate datorate astmului77 si cu incidenta
crescuta a astmului78, 79 la copii si la tineri.
Expunerile in scop experimental la extracte
de Penicillium si Alternaria echivalente unor
niveluri ridicate de expunere la ciuperci exterioare
au fost mentionate ca reducand functia pulmonara
foarte mult la astmatici.80 Sensibilitatea pielii
la Alternaria a fost legata de un risc mai ridicat
de oprire a respiratiei.81 Variate studii epidemiologice
au asociat sensibilitatea pielii la ciupercile
de interior si incidenta sau severitatea mai
mare a astmului82–86 si ratele mai ridicate
de sinuzita.87
Expunerea la ciupercile raspandite prin aer
poate cauza sinuzita, aspergiloza bronhopulmonara
si hipersensibilitate la pneumonita.88–89 Aproximativ
14% din populatia SUA sufera de rinosinuzita
si de diverse conditii inrudite cu aceasta.90
Sinuzita alergica fungala a fost diagnosticata
pe baza cresterilor concentratiei de ciuperci
din secretiile nazale si dupa prezenta mucinului
alergic la 93% din 101 pacienti ce urmau sa
faca o operatie la nivelul sinusurilor.90 In
cadrul unui alt studiu s-a reusit recuperarea
unor ciuperci (si cultivarea lor ulterioara)
din sinusurile a 56% dintre 45 de pacienti care
urmau sa faca o operatie endoscopica a sinusurilor
pentru rhinosinuzita cronica.91
Un studiu indelungat efectuat asupra a 639 de
pacientii cu sinuzita alergica fungala a demonstrat
ca pasii facuti pentru a reduce expunerea la
ciuperci (prin utilizarea de exemplu a filtrelor
de aer, a ionizatoarelor, sistemelor de control
ale umiditatii si a spray-urilor antimicrobiale
nazale) au redus rinosinuzita semnificativ si
au imbunatatit morfologia mucoasei nazale. Acest
studiu a concluzionat ca neputinta de a reduce
nivelurile de ciuperci din aer la mai putin
de patru pe ora pe placuta de depunere inseamna
nerezolvarea sinuzitei.22 Desi, din punct de
vedere istoric, medicamentele fungicide nu au
fost in general recomandate pentru tratamentul
sinuzitei fungale,88–89 studii recente au descoperit
efectele benefice ale medicatiei orale si nazale
asupra pacientilor cu sinuzita.22, 92 Cateva
studii au facut legatura dintre expunerea rezidentiala
la ciuperci cu hipersensibilitatea la pneumonita.
Stachybotrys si efectele hemoragice
Expunerea la niveluri ridicate de Stachybotrys,
Aspergillus si alte ciuperci de interior a fost
epidemiologic asociata cu hemoragia la nivelul
plamanilor la copiii sub sapte ani.96–100 Desi
s-au ridicat diverse intrebari asupra modului
in care a fost descoperita aceasta asociere,101
ea indeplineste multe criterii epidemiologice
pentru cauzalitate.102 Hemoragia pulmonara acuta
la copiii sub sapte ani poate deveni rapid fatala;
cand copilul supravietuieste, apar leziuni ale
vaselor de sange din plamani si depozite de
hemosiderina vor ramane in macrofagele plamanului,
putand fi ulterior observate in tesutul obtinut
in urma bronhoscopiei.97
Ciupercile Stachybotrys produc o gama larga
de trichothecene, micotoxine (inclusiv satratoxine),
cativa epimeri roridini, verucarina J si B si
hemolizina.34, 99 O proteina hemoragica numita
stacilisina a fost izolata din Stachybotrys
colectat din casele copiilor cu hemoragie pulmonara103,
104 si din serul pacientilor expusi la Stachybotrys.46
S-a emis ipoteza ca copiii mici, cu plamanii
aflati in crestere sunt mai susceptibili la
efectele toxice ale micotoxinelor de Stachybotrys.105
Studiile efectuate asupra unor adulti expusi
la Stachybotrys au mentionat o incidenta mai
mare a unor probleme de sanatate precum: afectiuni
ale cailor respiratorii, respiratie dificila,
iritarea pielii si a ochilor, simptome asemanatoare
gripei si oboseala cronica.106 Stachybotrys
a mai fost izolat si din plamanii unui copil
cu hemosideroza pulmonara.107
Schimbari imunologice
Expunerea la fungi poate altera parametrii imunologici.
Unele studii au raportat ca pacientii expusi
la ciupercile de interior au niveluri mai ridicate
in ser, de anticorpi IgG, IgA si IgM la ciupercile
comune, trichothecene si satratoxine.108–110
Intr-o scoala infectata cu mucegai, la subiectii
ce sufereau de sinuzita anticorpii IgG la noua
specii comune de ciuperci de interior erau semnificativ
mai ridicati decat la subiectii sanatosi.111
Alte studii nu au evidentiat nici o crestere
semnificativa a IgG fungal112,113 sau IgE fungal108
la pacientii expusi la ciuperci. Expunerea la
ciupercile de interior a fost asociata cu niveluri
modificate de celule T4, T8 si NK si cu niveluri
mai ridicate de auto-anticorpi.23, 114, 115
Expunerea la glucanul din interior a fost asociata
cu o proportie mai mica de celule T citoxice
(CD8+SF61+) si cu un factor de secretie de necroza
tumorala mai ridicat decat in casele cu niveluri
mai scazute de beta-glucani.116 Studiile pe
animale carora li s-au administrat pe cale orala
astfel de micotoxine comune precum aflatoxine,
ochratoxine si trichothecene arata o considerabila
deteriorare a sistemului imunitar, inclusiv
scaderea imunitatii celulelor T, B si a macrofagelor.117
Studii ale liniilor de celule (cultura de celule
care prolifereaza la infinit daca traieste intr-un
mediu proaspat si intr-un spatiu potrivit, n.ed.)
au descoperit ca multe micotoxine pot suprima
celulele T, B si activitatea NK la concentratii
ale serului similare cu cele descoperite la
pacientii expusi la mucegaiul de interior.118
Prin urmare, expunerea la micotoxinele ce se
raspandesc pe calea aerului este considerata
a cauza efecte daunatoare asupra sistemului
imunitar.
Disfunctii neurologice
Expunerea la mucegaiul de interior raspandit
pe calea aerului cauzeaza disfunctii neurologice
si deficiente cognitive. Rapoarte clinice privitoare
la un numar mare de pacienti expusi la mucegai
au descoperit simptome de oboseala si slabiciune
la 70%–100% din cazuri si disfunctii neurocognitive
inclusiv pierderi de memorie, iritabilitate,
anxietate si depresie la peste 40% dintre pacienti.
De asemenea s-au constat la un numar semnificativ
de pacientii amorteli, furnicaturi si tremuraturi.21,
23 Aceste semne si simptome constituie manifestari
clasice de neurotoxicitate.119
Un studiu efectuat asupra a 43 de pacienti expusi
la mucegai a descoperit ca acestia aveau rezultate
semnificativ mai slabe (in raport cu 202 valori
normale, de control) la multe teste neuropsihiatrice
ce includeau echilibrul, reflexul de clipire,
perceptia culorilor, timpii de reactie si puterea
de strangere cu mana stanga (P<0,0001 in
fiecare caz).120
Studii cantitative ale unor electro-encefalograme
au mentionat de asemenea latente semnificativ
mai mari la pacientii expusi la ciuperci.120
O imagine scanata a creierului SPECT a relevat
pattern-uri neurotoxice la 26 din 30 (87%) dintre
pacientii expusi la mucegai.121 Un studiu al
functiei nervoase vegetative la 60 de pacienti
expusi la mucegai a descoperit ca 95% aveau
raspunsuri vegetative anormale ale pupilei.23
Studiile privind sensibilitatea vizuala de contrast
erau de asemenea anormale la pacienti expusi
la mucegaiul de interior.23
Studii aditionale au raportat ca pacientii expusi
la mucegai au rezultate semnificativ mai slabe
la testele de atentie, echilibru, timp de reactie,
memorie verbala, concentrare, memorie si miscare
ritmica a degetelor.24, 122–124
Majoritatea acestor pacienti prezentau de asemenea
o gama larga de probleme de sanatate, inclusiv
oboseala cronica, dureri de cap, insomnie, concentrare
si atentie scazute. Studiile a 10 copii expusi
la mucegai de interior si a 378 de adulti expusi
la mucegai de interior au descoperit semnificativ
mai multe anormalitati neurofiziologice; acestea
includeau EEG-uri anormale si potentiale vizuale
si somatosenzoriale anormale.25, 125
Numarul mare de constatari neuropsihologice
obiective, efectuate asupra unor pacientii simptomaticii,
sustin ideea ca expunerea la mucegaiurile de
interior poate avea efecte adverse asupra sanatatii.
Disfunctii renale
Expunerea la ciuperci poate de asemenea cauza
disfunctii la nivelul rinichilor. Este bine
cunoscut faptul ca alimentele contaminate cu
ochratoxina sunt nefrotoxice.126, 127 Expunerea
la ochratoxina de interior poate fi si ea nefrotoxica.
Exista de asemenea un studiu efectuat asupra
unei familii care prezenta simptome de sete
crescuta, tendinte de urinare frecventa, letargie
si eruptii pe piele. Cantitati considerabile
de ochratoxina au fost descoperite in praful
din casa in care locuia aceasta familie. Membrii
familiei si-a revenit imediat dupa ce s-au mutat
intr-o alta casa.38
Infectii fungale potential fatale
In ultimii ani, a crescut incidenta infectiilor
ce ameninta viata la pacientii cu un sistem
imunitar compromis din cauza lui Aspergillus
si a altor ciuperci comune. 128, 129 Aspergiloza
invaziva este foarte comuna la pacientii cu
un sistem imunitar compromis, cel mai des fiind
intalnita in urmatoarele cazuri: transplanturi
de plaman, 17%–26%; transplanturi alogene de
maduva osoasa, 5%–15%; leucemie acuta, 5%–24%;
si transplanturi de inima, 2%–13%.130, 131 Chiar
si atunci cand sunt utilizate medicamente fungicide
puternice si sunt efectuate tratamente intense
intraspitalicesti, ratele de mortalitate datorita
aspergiliozei invazive sunt intre 50% si 99%
in cazul celor cu un sistem imunitar compromis.
132, 133 Controlul mediului inconjurator joaca
un rol cheie in prevenirea infectiilor cu Aspergillus.
Cateva studii au asociat lucrarile de amenajare
ale spitalelor cu o rata crescuta a cazurilor
de aspergiloza invaziva.134–137 S-a demonstrat
ca incercarile de control al mediului inconjurator,
precum folosirea filtrelor HEPA, sigilarea incaperilor,
curatarea camerelor in mod regulat si folosirea
de vopsea fungicida cu quinolat de cupru 8 reduc
semnificativ nivelurile de Aspergillus din aer
si ratele de aspergiloza invaziva la pacientii
din spitale cu un sistem imunitar compromis.135–141
Alta cercetare recenta a aratat faptul ca un
numar mare de spori de Aspergillus pot fi transmisi
prin rezervele de apa142 si ca o dezinfectare
eficienta a dusurilor poate reduce semnificativ
nivelurile de Aspergillus.
Diagnosticarea si tratarea problemelor de sanatate
cauzate de mucegaiuri
O examinare atenta a mediului si a istoricului
medical este un prim pas esential in evaluarea
unui pacient cu probleme de sanatate datorate
mucegaiului.52, 144–146 O atentie speciala ar
trebui acordata oricarei expuneri la orice forma
vizibila de mucegai si/sau la pagubele datorate
umiditatii, in casa sau la locul de munca. Prelevarea
de probe din mediu de spori viabili, spori totali
si micotoxine din aer si praf poate furniza
informatii importante despre expunere.
Pentru pacientii suspectati de a fi fost expusi
in mod substantial la ciuperci, o baterie de
teste sofisticate de laborator a fost dezvoltata,
ce analizeaza: 1) prezenta in serul acestor
pacienti a unor anticorpi la mucegaiuri si micotoxine;108,
109 2) factori imunologici;115 3) micotoxine
in urina si sange;47 si 4) cativa parametrii
importanti (inclusiv electrolitii, zaharul din
sange si starea rinichilor) folosind un panou
metabolic de baza. De asemenea, toti pacientii
expusi la mucegaiuri ar trebui sa fie supusi
unor teste de sensibilitate la contrastul vizual.
Folosirea unei baterii de teste neuropsihologice
standard23, 122–124 precum si testarea nervilor
vegetativi, electroencefalograma si tehnicile
de vizualizarea a creierului precum SPECT si
MRI pot fi instrumente foarte folositoare in
documentarea leziunilor neurologice datorate
mucegaiului.25, 120, 121, 125, 144 Testarea
functiei pulmonare este si ea utila pentru pacientii
cu simptome respiratorii.24, 120 Daca simptomele
pacientului si/sau o examinare sugereaza afectarea
urechilor, nasului, gatului, sistemului gastrointestinal,
ochilor sau inimii, atunci consultarea unor
medici specializati in expunerile din mediu
inconjurator (fie un specialist in otorinolaringologie,
un gastroenterolog, un oftalmolog sau un cardiolog)
poate fi de mare folos. Ne-efectuarea unor testari
obiective care sa permita evaluarea disfunctiei
unui sistem sau a unui organ explica pozitia
acceptata in prezent, ca expunerile la mucegaiul
raspandit pe calea aerului nu au efecte adverse
semnificative pentru sanatate.38
Factori comuni, non-fungali, ai mediului interior
includ slaba ventilatie, monoxidul de carbon
provenit de la surse de caldura defecte, pesticidele,
fumatul pasiv, substantele petrochimice precum
acelea ce se gasesc in produsele de curatat,
materialele de constructie si solventii, formaldehida
din materialele de constructie, bacteriile si
alergenii din blanuri, penele si saliva unor
animale care traiesc in casa precum gandacii
de bucatarie, acarienii din praf, pisicile,
cainii, pasarile din colivii si porumbeii. Expunerea
la ozon, fumatul pasiv, formaldehida, alergenii
proveniti de la gandacii de bucatarie si infectiile
virale pot de asemenea avea un efect sinergic
cu expunerea la ciuperci, contribuind la inrautatirea
astmului si rinitei.147–151 Cea mai importanta
parte a tratamentului pentru pacientii expusi
la mucegai consta in evitarea expunerii la ciuperci
si eliminarea contaminarii cu mucegai acasa
si la locul de munca. Orice scurgeri de apa
si zonele inundate sau umede trebuie imediat
corectate. Suprafetele neporoase precum podelele
si peretii, ce prezinta cresteri vizibile de
mucegai trebuie curatate. Materialele poroase,
pline de apa precum covoarele si mobila trebuie
aruncate.
Controlul umiditatii este important pentru a
se controla cresterile de mucegai. Folosirea
aparatelor de aer conditionat si a dezumidificatoarelor
poate reduce semnificativ in timpul verii concentratiile
de mucegai de interior raspandit pe calea aerului.
10, 152 Filtrele de aer HEPA pot de asemenea
reduce semnificativ concentratiile de ciuperca
de interior raspandita pe calea aerului.141
Pentru eliminarea problemelor severe cauzate
de apa si mucegaiul de interior, folosirea unui
echipament de protectie precum masti de fata
si/sau interventia unei firme de curatare profesionista
poate fi esentiala.50–52 Folosirea unor metode
de imunoterapie (pe cale sublinguala sau injectabila)
contra ciupercilor s-a dovedit a fi benefica
pentru unii pacienti sensibili la mucegaiurile
comune de interior precum Alternaria si Cladosporium
herbarium.153, 154
Alte terapii ce s-a descoperit ca sunt eficiente
sunt: 1) detoxifierea (sauna, masajul, exercitiile
fizice); 2) corectarea deficientelor imunitare
ce au fost identificate; 3) folosirea de medicamente
topice, nazale sau orale fungicide atunci cand
se indica acest lucru. Unele studii efectuate
pe animale de laborator sugereaza ca o dieta
de calitate cu vitamine antioxidante adecvate,
seleniu, substante fitochimice, metionina si
proteine pot reduce efectele daunatoare ale
micotoxinelor din alimente.
Rezumat
Mucegaiul de interior raspandit pe calea aerului
si/sau expunerile la micotoxine cauzeaza o gama
larga de efecte adverse asupra sanatatii, asa
cum se indica in cele peste100 de referinte
citate. Profesionistii din sanatate, managerii
din constructii, proprietarii de case si publicul
trebuie sa fie mult mai constienti de efectele
adverse ale mucegaiurilor si micotoxinelor asupra
sanatatii, de nevoia de reparare corecta a cladirilor
si de necesitatea stabilirii unor diagnostice
si tratamente corecte. Exista suficiente date
in literatura medicala si un numar mare de rapoarte
clinice, pentru a demonstra efectele adverse
pe care le are mucegaiul de interior raspandit
pe calea aerului, asupra sanatatii. Expunerea
la mucegaiul de interior si micotoxine absorbite
pe cale respiratorie poate fi o cale majora
de lezare a sanatatii prin toate cele trei mecanisme
cunoscute: infectie, alergie si toxicitate.
Nota editorului:
Articolul de mai sus a aparut pentru prima
data in Journal of the Australasian College
of Nutritional & Environmental Medicine,
vol. 23, nr. 1, aprilie 2004, pp. 3–8.
Articol extras din The Nexus Magazine.
Sa auzim de bine
!
Echipa naturist-life.ro