Misterul elementelor ORMUS

Un concentrat de elemente speciale, ce se gasesc din abundenta in apa de mare, are un potential uimitor in imbunatatirea calitatii solului, cresterea recoltelor, ameliorarea starii de sanatate a oamenilor si a animalelor si chiar in combaterea schimbarilor climaterice.

O posibila noua stare a materiei cu perspective promitatoare in agricultura si in sanatate
Acest articol prezinta o descoperire recenta si putin cunoscuta care poate fi de o mare importanta pentru viitorul omenirii. Dar mizele stiintifice sunt mari: daca aceste revendicari vor fi pe deplin validate, ar trebui sa devenim constienti de existenta unui grup de substante – probabil elemente chimice – a caror existenta nici nu a fost banuita pana acum. A fost creat pentru aceste substante si un nume: ORMUS.
Mai jos sunt prezentate cateva dintre ideile extrem de controversate cu privire la ce sunt aceste elemente si la extraordinarele lor proprietati chimice si fizice. Insa, in primul rand, importanta practica a acestei descoperiri consta in efectele benefice ale acestor elemente asupra vietii plantelor si animalelor. Asa cum se detaliaza in urmatoarele, efectul adaugarii acestor elemente in procesul de crestere al unor plante este aproape fenomenal. Beneficii remarcabile s-au obtinut si in imbunatatirea starii de sanatate a oamenilor si animalelor.

Descoperirea elementelor ORME de catre David Hudson
Povestea descoperirii acestor elemente a inceput pe la sfarsitul anului 1970, cu David Hudson, un fermier bogat, cultivator de bumbac din Arizona. Deoarece solul vulcanic din acea regiune avea caracteristici neobisnuite si se stia ca rocile care se aflau dedesubt contineau metale pretioase, el s-a decis sa faca o analiza cantitativa elementara completa asupra lui. Analistii sai au fost pusi insa in incurcatura cand au descoperit o fractiune care sfida orice analiza: nu prezenta caracteristici metalice, nu prezenta reactii chimice si nu avea o semnatura spectroscopica. Unul dintre analistii care realiza spectroscopia a sugerat sa se realizeze o „ardere mai lunga“. Doar in acel moment caracteristicile spectrale au inceput sa apara si cel mai surprinzator a fost faptul ca acestea erau sugestive pentru anumite metale pretioase. In mod evident acest lucru necesita realizarea unor investigatii ulterioare, prin urmare Hudson, detinand fonduri considerabile, a angajat cativa chimisti, fiind hotarat sa rezolve problema. Rezultatele pe care le-a obtinut sunt mentionate in amanunt in brevetul sau.1 El a sustinut si cateva prelegeri publice pe aceasta tema. Am invatat pentru prima data despre acest fenomen in urma vizionarii timp de noua ore a unei inregistrari video a unei astfel de prelegeri. Oricum, in nici un jurnal stiintific nu a aparut nici macar un singur articol despre acest subiect.
Tocmai din cauza faptului ca afirmatiile lui Hudson sunt atat de fascinante, am amanat sa scriu despre ele, in speranta gasirii unor confirmari academice. In timp ce nici o cercetare academica oficiala nu parea a se realiza, un grup independent de oameni de stiinta si civili au lucrat asupra acestui subiect timp de cativa ani. Fara a beneficia de vreo finantare sau de un laborator oficial si neavand nici o legatura cu Hudson, ei au reusit sa reproduca cel putin cateva dintre descoperirile revendicate de el. Munca lor, impreuna cu cea a lui Hudson, este sintetizata intr-un numar de articole scrise de Barry Carter, ce pot fi gasite pe vastul si foarte informatul sau site.2 Exista de asemenea si cateva forumuri foarte active pe internet, pe unul dintre ele, un grup de lucru stiintific, discuta diverse aspecte ale chimiei si fizici acestora si de asemenea despre metodologia extragerii si analizei acestor materiale. Deci ce concluzii pot fi trase pana in prezent?
Devine clar faptul ca odata cu aceasta descoperire, intram intr-o arie noua si foarte complexa si ca inca suntem la un nivel de cunoastere destul de redus. Intr-adevar, se poate spune ca s-a deschis un nou capitol in fizica, chimie si biologie.
Faptele de baza par a fi acum dincolo de orice indoiala; atat din munca lui Hudson, cat si din cea a grupului independent, reiese ca un anume numar de metale pretioase (si unele nepretioase) incluzand aici: rodiul, iridiul, aurul, platina, paladiul, cuprul si alte cateva, pot exista intr-o stare complet diferita, in care nu sunt metalice – existand sub forma unei pudre gri sau albe atunci cand sunt izolate intr-o stare solida. Hudson a facut alte trei afirmatii principale, care sunt mai discutabile. El a spus ca in forma Ormus a acestor elemente, electronii sunt rearanjati intr-un astfel de mod incat ei nu mai participa la reactii chimice. De asemenea, legaturile care tin in mod normal atomii de metal impreuna in forma solida lipsesc, prin urmare aceste elemente ar fi pur si simplu monoatomice. Din aceasta cauza el le-a numit la inceput Elemente Monoatomice Rearanjate Orbital sau ORME. Lucrari mai recente sugereaza acum ca cel putin cateva dintre acestea ar putea fi diatomice si de asemenea ca legaturi foarte slabe pot exista cu anumite elemente, in special cu metalele alcaline. Prin urmare numele generic a fost schimbat cu ORMUS. Se face deseori referire la ele ca fiind starea-M a acestor elemente. O alta afirmatie si mai radicala este ca rearanjarea electronilor implica formarea unor perechi Cooper, prin urmare ele pot fi (sau pot deveni folosindu-se anumite tratamente) superconductibile la temperaturi normale. In scopul demonstrarii acestui lucru, Barry Carter a postat un scurt film prezentand o pudra gri „sarind“ de pe un magnet.
Se poate argumenta insa ca acest fenomen al „particulelor care sar“ nu dovedeste prin el insusi superconductibilitatea. Fara a merge mai departe cu aceasta controversa, merita mentionat faptul ca exista cateva cercetari importante care, sustine Hudson, ar putea oferi un sprijin indirect.3 Acestea identifica o stare cu un „spin inalt“, in care atomii anumitor metale grele pot fi facuti sa intre si in care nucleele devin alungite si trec la o valoare mai inalta a spinului. Dar nimeni nu a reusit sa obtina vreo cantitate din acest tip de materie.
Hudson a realizat analize pe o larga varietate de materiale, relatand descoperirea de elemente ORMUS in majoritatea mostrelor de sol pe care le-a testat, dar in special in solurile din regiunile vulcanice. Alti cercetatori au descoperit existenta acestor elemente in majoritatea mostrelor de apa naturala testate, o concentratie mai inalta fiind prezenta in apa de mare si in special in apa din Marea Moarta. Un cercetator a descoperit aceste elemente si in aer. (Nu este prea surprinzator faptul ca, chiar si un element greu, intr-o forma monoatomica se poate comporta ca un gaz rar).
Chimistii lui Hudson au analizat o multime de tesuturi vegetale si au descoperit cea mai mare cantitate de ORMUS la plantele care au crescut in soluri vulcanice si in special la aloe vera.Ei au analizat de asemenea si tesuturi din creier de vitel si de porc si au obtinut o remarcabila cifra de 5 procente din continutul de materie uscata. Aceste analize nu sunt simplu de realizat, din moment ce ele necesita transformarea continutului de ORMUS inapoi in forma metalica. Acest fenomen se produce in timpul procedurii spectroscopice de „ardere de lunga durata“ utilizata de catre Hudson. Dar pentru a prepara metalele in cantitati mari este necesara o procedura foarte lunga, ce este departe de a fi bine descrisa si experimentata. Foarte putini dintre cercetatorii independenti au acces la facilitatile necesare unei spectroscopii si nu cunosc pe nimeni care sa fie intr-o pozitie care sa ii permita sa faca acest tip de activitate in mod oficial.
Din nefericire, dintr-o multime de motive (financiare si legale asa cum s-a sugerat), Hudson insusi nu pare a se mai ocupa cu aceste lucruri. Multe lucruri mai trebuiesc facute in domeniul fizicii si chimiei si nu in ultimul rand de a elucida cateva dintre fenomenele extraordinare care au fost observate. De exemplu, in momentul in care usca la lumina soarelui, pe un filtru de hartie, un preparat apos de ORMUS din rodiu, Hudson a observat disparitia acestuia insotita de o strafulgerare luminoasa, dar fara nici un sunet sau unda de soc. Si mai ciudat este faptul ca atunci cand lucra cu un ORMUS de iridiu expunandu-l la incalziri si raciri repetate, el a descoperit ca greutatea acestuia oscila in mod violent cu fiecare ciclu de revenire – pana in punctul in care, la un moment dat si-a pierdut si apoi si-a recapatat intreaga greutate.
Acest rezultat a fost incorporat in teoria hiperdimensionala a fizicianului teoretician finlandez, Matti Pitkänen.4 Cercetatori independenti au confirmat strafulgerarea de lumina nezgomotoasa si exista si o confirmare a schimbarilor de greutate. Cativa dintre acestia au observat un alt fenomen ciudat: picaturi de lichid, continand concentrat de ORMUS, formandu-se pe partea exterioara a unor containere inchise – in special sub influenta campurilor magnetice. Acest lucru i-a condus pe cercetatori la presupunerea ca atomii elementelor ORMUS pot trece prin pereti printr-un efect cuantic de tunel, purtand cu ei o mica cantitate de apa. O alta observatie ce a ramas neexplicata este aceea ca anumite preparate ORMUS in solutie de apa se incarca cu o sarcina electrica statica. Aceasta poate fi descarcata, provocand o scanteie audibila, dupa care se va reincarca din nou, putand fi din nou descarcata de un numar indefinit de ori.
Efectele biologice ale ORMUS
Biologia acestor materiale este de asemenea larg deschisa investigatiilor. Se poate spune, oricum, ca deja a fost deschis un nou capitol in biologie, in ce priveste intelegerea cuantica a vietii. In conformitate cu aceasta viziune, proprietatile holistice ale vietii pot fi explicate doar pe baza coerentei cuantice; ceea ce inseamna ca, activitatea aparent intamplatoare a moleculelor biologice (in conformitate cu termodinamica clasica) este de fapt coordonata de aceleasi principii cuantice care guverneaza actiunea unui laser. Aceasta revizuire radicala a biologiei a fost in mod persuasiv introdusa de catre dr. Mae-Wan Ho.5 Noi perspective in domeniul biologiei cuantice au fost deschise prin intermediul unor lucrari noi, foarte interesante, care sugereaza ca, in timp ce o mica fractiune din ADN functioneaza realizand secvente de instructiuni pentru proteine, cea mai mare parte a acestuia (asa numitul ADN junk – inactiv, inutil) functioneaza intr-un mod care este independent de aspectele chimice, pentru a transmite informatii „campului“ cuantic al corpului.6
Aceasta, impreuna cu un numar de articole care sugereaza prezenta superconductibilitatii in organismele vii, ar putea sustine speculatiile facute de Hudson in ceea ce priveste relatia stransa dintre ORMUS si ADN – chiar si faptul ca acestea pot corecta defecte de la nivelul ADN-ului.7
Hudson a prevazut ca aceste materiale ar putea avea un mare potential pentru industrie – mai ales pentru ca analizele sale l-au condus la concluzia ca mult mai multe dintre aceste elemente pretioase exista in lume sub aceasta forma decat sub forma metalica.
Oricum, la un moment dat, unchiul sau, care era interesat de alchimie, i-a sugerat ca daca ar studia putin acest subiect ar putea descoperi o legatura intre aceste elemente si „aurul alb“ pe care unii alchimisti l-au descris si care avea proprietati curative si de prelungire a duratei vietii.8
Prin urmare el a administrat un preparat pe baza de ORMUS unui caine foarte bolnav, care era aproape pe moarte, fiind bolnav de cancer si de febra tifoida. Imediat ce starea de sanatate a cainelui s-a restabilit, diverse persoane au inceput sa se ofere a lua ei insisi preparatul, obtinand aparent rezultate bune.
Hudson a oferit mostre din acest preparat unui numar de medici, sugerandu-le sa administreze preparatul pe baza de ORMUS, catorva dintre pacientii lor care se aflau in faza terminala. In prelegerile sale el a prezentat rapoarte grafice a catorva dintre remarcabilele vindecari care au aparut. El a mentionat de asemenea ca a oferit o mostra ORMUS din rodiu unui numar de laboratoare, inclusiv la Merck & Co si US National Cancer Institute, care au testat-o pe culturi de celule canceroase si au descoperit ca nu este toxica pentru aceste celule. Din acel moment au aparut numerosi producatori independenti, realizand si vanzand concentrate de ORMUS provenite din diferite surse, incluzand apa de mare, apa din izvoare adanci, sare de mina din depozitele de minereu si anumite plante medicinale ca aloe vera. Probabil ca exista acum cateva mii de oameni care consuma aceste produse. In timp ce majoritatea acestora nu par sa fi suferit de boli grave in trecut, multi dintre ei au obtinut o imbunatatire a starii generale de sanatate si a nivelului energetic, aparand adesea schimbari de atitudine pe care ei le considerau drept spirituale.
Pe langa acestea, pot fi gasite si cateva relatari pe forum-urile legate de ORMUS – atribuind acestora vindecarea unor boli grave, printre care si cancerul. Toate relatarile legate de efectele acestora asupra starii de sanatate a oamenilor, trebuie insa sa fie clasificate drept anecdotice deoarece nu au existat testari clinice si nici macar nu s-a realizat vreo baza de date cu rezultatele obtinute.
In acest caz este necesar a se intelege cat de multa precautie este necesara inainte de a se face afirmatii medicale pentru niste materiale ca acestea, pentru care nu exista nici o analiza precisa. Cu toate astea, trecandu-se peste criteriile medicale, se poate demonstra efectul imediat al ORMUS utilizand anumite tehnici larg raspandite de monitorizare a eficacitatii terapiilor apartinand medicinii energetice. Una dintre ele este microscopia in camp intunecat a sangelui. La cateva ore de la administrarea ORMUS-ului (la fel ca si in cazul altor tratamente eficiente ca acupunctura, masajul etc.) celulele rosii ale unei persoane devin mult mai rotunde si mai bine conturate (separate) si cantitatea de reziduuri din ser scade.9
Exista de asemenea rapoarte ce provin de la anumite studii encefalografice care arata o imbunatatire a echilibrului dintre emisfera dreapta si cea stanga a creierului. O alta tehnica promitatoare este bioelectrografia. Acesta este un termen mai general care acopera de fapt o forma mai avansata a fotografiei Kirilian, ce a fost transformata intr-o stiinta cantitativa de catre doctorul Konstantin Korotkov.10, 11
Iata, am sa relatez aici si propria mea experienta. Am luat un preparat brevetat de ORMUS timp de aproape un an si am constat o crestere a nivelului de energie si a „starii de bine“.
Pentru a testa acest lucru, a folosit echipamentul GDV (vizualizare prin intermediul descarcarii in gaz – Gas Discharge Visualisation n.ed.) realizat de doctorul Korotkov. Pentru inceput, am incetat sa mai iau preparatul ORMUS pentru o perioada de doua saptamani, apoi am realizat o citire initiala (de control) cu GDV-ul, dupa care imediat dupa am luat o doza mare de ORMUS (de sase ori mai mare decat doza zilnica recomandata) dupa care am realizat mai departe citiri la intervale consecutive. Imaginea pe care am obtinut-o arata modificarea in timp al raspunsului, in care aria imaginii s-a marit de 1,5 ori (in raport cu imaginea de control), la aproximativ 4 ore, dupa care a scazut usor in urmatoarele 12 ore. Din studiul extins al doctorului Korotkov asupra GDV-ului, reiese clar faptul ca dintre multitudinea de parametrii ai imaginii care pot fi analizati, aria (suprafata) este aceea care indica cel mai bine starea generala de sanatate. Pentru cititorii care vor sa prepare ei insisi cateva dintre aceste produse, pot gasi descrierea metodelor de preparare pe site-ul lui Barry Carter.12 Cea mai simpla procedura implica numai cresterea pH-ului unei solutii de sare de mare, pana va ajunge sa se incadrez intre valorile 10,6 – 10,78. Precipitatul rezultat, in mare continand hidroxizi de calciu si magneziu, poarta in el elementele ORMUS. Ramane doar a fi spalata cantitatea de sare.
Efectele elementelor ORMUS in agricultura
Tinand cont de dificultatea obtinerii unor date stiintifice cu privire la actiunea elementelor ORMUS asupra starii de sanatate a oamenilor, trebuie pus accentul pe efectele acestora asupra plantelor. Acestea sunt de necontestat si sunt intr-adevar fenomenale. Ele pot fi vazute pe cateva site-uri.13 Cel mai folosit preparat este si cel mai simplu si cel mai ieftin: un concentrat neprelucrat facut din apa de mare. Exista de fapt o poveste dinainte de a se descoperi elementele ORMUS, despre utilizarea in agricultura a produselor marine, in special a algelor marine. Unii oamenii chiar au relatat obtinerea unor rezultate bune in urma tratarii pamantului cu apa de mare neprelucrata. Dr. Maynard Murray14 a inregistrat un numar mare de date cu privire la starea de sanatate a animalelor hranite cu cereale recoltate de pe pamanturile tratate cu apa de mare.
A fost facut un experiment cu o specie de soareci, dintre care mai mult de 90% dezvoltau in mod spontan cancer la san. Insa, dintre cei care au fost hraniti cu cereale provenite de pe terenurile tratate, doar 55% au dezvoltat cancer, iar la a doua generatie aceasta cifra s-a redus la 2%. Bineinteles ca pamanturile tratate in acest mod vor deveni in cele din urma supra-salinizate si productia va scadea. Procedura de concentrare a acestor elemente ORMUS probabil va creste proportia de sare de aproape 80 de ori. Am retinut afirmatia doctorului Murray care sustine ca populatiile la care tendinta de a face cancere maligne este rara, se gasesc mai ales in zonele in „care apa are o foarte mica iesire la mare“, astfel ca elementele vitale, spalate de apa din munti, raman pentru a fi reutilizate. Foarte putin concentrat este necesar: de la 4 la 20 de litri pe acru de pamant [~0,405 hectare], in functie de recolta.
Rezultatele folosirii concentratului de ORMUS au depasit oricum, cu mult rezultatele folosirii apei de mare. Intr-adevar, fara existenta dovezilor fotografice, acest lucru ar fi greu de crezut.
De exemplu un nuc tratat pe o perioada de mai multi ani a crescut, avand o inaltime de doua ori mai mare decat cea a arborilor de control, iar acum produce o cantitate de sase ori mai mare de nuci – nucile avand marimea unei mandarine! Un prun a produs in primul an de tratament fructe a caror greutate era de aproape doua ori mai mare decat cea a fructelor produse de arborele de control, iar in al doilea an fructele aveau o greutatea de cinci ori mai mare. O fotografie infatiseaza tulpini de porumb atat de inalte incat proprietarul acestora a trebuit sa urce pe o scara mobila pentru a ajunge la varful acestora. Ele par a avea aproximativ 3,6 m inaltime. Portocalii au produs fructe de marimea unui pepene galben! Exista multe alte exemple.
In plus, exista rapoarte solide realizate de catre cei care folosesc ORMUS, ce arata ca recoltele tratate cu ORMUS nu sunt doar mult mai productive, dar se maturizeaza si mai repede, au nevoie de mai putini fertilizatori si au o mai mare rezistenta la daunatori. Au chiar su un gust mai bun!
Experienta mea a implicat cartofii. Din patru randuri (ce contineau doua varietati), doua au fost tratate si doua au primit o cantitate identica de apa. La recoltare, greutatea totala a cartofilor de control a fost de 14,1 kg, iar cea a celor tratati a fost de 26,4 kg. In plus, desi nu am exercitat un control strict asupra acestora, unii dintre morcovii mei cantareau peste 454 grame. Exista dovezi solide ce arata ca recoltele cresc in continuare in timpul celui de al doilea an si in anii care urmeaza dupa efectuarea tratamentului.
Acest lucru este foarte probabil sa se datoreze efectului pe care elementele ORMUS le au asupra continutului de micorize din sol – simbioti fungici ce sunt necesari pentru cresterea plantelor. Trebuie sa acordam o mai mare importanta acestor fungi.15 Acestia se raresc mult in urma intrebuintarii excesive a fertilizatorilor chimici si a erbicidelor. Bineinteles, nu exista nici o dovada ca aceste rezultate, asa impresionante cum sunt, se datoreaza efectului elementelor ORMUS. Unii pot argumenta ca efectele observate se datoreaza adaugarii de minerale conventionale. Aceste lucruri, cat si multe altele prezentate anterior, trebuie sa astepte realizarea unor experimente stiintifice mai precise.

Posibile utilizari ale elementelor ORMUS
Bineinteles, nu este necesar sa asteptam pana se vor realiza asemenea studii, pentru a putea folosi aceste descoperiri. Cresterea populatiei Pamantului este inexorabila; in acelasi timp, suprafata de pamant arabil este aproape in totalitate cultivata. Este posibil sa crestem chiar de doua ori productia cu acest preparat foarte simplu din apa de mare, atunci abundenta va lua locul foametei ce altfel se prefigureaza. Si chiar si fara utilizarea elementelor ORMUS drept suplimente directe, sanatatea oamenilor va fi mult imbunatatita. In plus, deoarece apa de mare nu poate fi brevetata, exista foarte putine pericole ca piata sa fie preluata de companiile multinationale si astfel produsele sa fie vandute la un pret umflat, dincolo de puterea de cumparare a fermierilor din lumea a treia. Cum de s-a ajuns ca plantele, animalele si oamenii sa fie lipsiti atat de cronic de aceste elemente? Din moment ce acestea sunt prezente intr-o concentratie atat de mare in apa marii, putem presupune ca, in timp, acestea au fost in mare parte „spalate“ si duse in mare. Aceasta ar putea fi o explicatie partiala pentru desertificarile tot mai extinse ce se produc. Iar declinul general ce are loc la nivelul culturilor de plante va contribui la cresterea concentratiei de dioxid de carbon din atmosfera si astfel la procesul de incalzire globala. Tratarea unor suprafete mari de pamant ar putea avea beneficii imense in diminuarea procesului de incalzire globala. Ne putem imagina pulverizarea din avioane a unor suprafete extinse, in special paduri. In plus, pentru a inlocui combustibilul fosil, va fi posibil sa producem cantitati mult mai mari de culturi pentru biocombustibil, pe suprafete mai mici de pamant. Timpul avut la dispozitie este scurt. Daca vrem sa prevenim catastrofa ce se prefigureaza la nivelul mediului inconjurator, multe actiuni trebuie realizate, cat mai rapid. Printre acestea, un rol important il poate avea tratarea pamantului cu aceste produse bazate pe apa de mare. De aceea rog pe toti cei care citesc acest articol, sa raspandeasca cat mai mult aceste informatii referitoare la ORMUS.

[Articol extras din Nexus Magazine, Anul III, Numarul 11 (decembrie 2007 - februarie 2008)]